Viața secretă a unui portofel din piele

Salut!
Sunt eu, portofelul. Poate nu mă vezi des, dar sunt acolo, mereu, cuminte în buzunar sau în geantă. Îți știu obiceiurile mai bine decât Google: cât de des scoți cardul pentru cafea, când îți uiți bancnotele mototolite sau când păstrezi, cu sfințenie, o poză mică din portretul copilului tău.

Am fost creat cu mâinile cuiva care nu face rabat la detalii. M-a ales dintr-o piele groasă, curată, ca povestea de acasă. M-a tăiat cu grijă, m-a cusut cu migală, și m-a mirosit înainte să mă lase să plec la tine. Știu, sună ciudat — dar dacă n-ai mirosit niciodată un portofel din piele naturală… nu știi ce pierzi.

Am văzut multe. Am fost martor la o cerere în căsătorie (inelul era bine ascuns între bancnote).  Am călătorit în 7 țări. M-am udat în ploaie și am fost uscat pe calorifer. Am ținut în mine nu doar bani, ci și bilețele cu promisiuni, amulete, foi cu liste de cumpărături, chei de la garsoniere și amintiri de la joburi vechi.

Nu mă laud, dar îmbătrânesc frumos. Pielea mea face riduri elegante, nu crăpături. Patina pe care o vezi e semn că trăim viața împreună.

Poate că nu sunt un gadget, nu țip, nu clipesc. Dar sunt parte din cotidianul tău, zi de zi. Sunt acel detaliu pe care nu-l observi, dar care, dacă dispare, parcă lipsește ceva.

Așa că… data viitoare când mă ții în mână, dă-mi un pic de atenție. Eu îți ofer deja toată loialitatea mea. Pe viață, dacă mă lași.

Cu sinceritate,

Portofelul tău Nichita